O expediție multor distracții în copertine în mare parte necunoscute de cel mai prolific și talentat om din Indie Psych Rock. Și preluările lui sunt … cu totul altfel. Iar selecțiile sale de cântece de acoperit sunt … extraordinar de diferite. Dacă ați auzit de fiecare melodie din album, ar trebui să fiți un istoric al muzicii anilor ’70.

Începe cu o abordare înfiorătoare a lui Low Rider, care abia este recunoscută din original, apoi se lansează probabil cea mai simplă și „normală” a copertei din înregistrare: „Sunt un bărbat” al lui Spencer Davis.

Apoi, este vorba de „Izolarea” lui John Lennon, din albumul său din plastic Ono Band. Și apoi un favorit personal – funkadelic!

Cântec la cântec, el te păstrează ghicind. Un album cu adevărat distractiv!

zgren